Zona industriala a ajuns un muzeu cu multe exponate si putini vizitatori. In locul celor peste 30.000 de salariati de acum 10 ani, mai bat trotuarele zonei doar 10% Praful si pulberea s-a ales din ceea ce a fost odata zona industriala a municipiului Botosani, la doua cincinale de la Revolutie nemaiexistind motive nici macar pentru ca respectiva suprafata sa fie numita "zona industriala", ci mai degraba cartierul Catamarasti. Daca inainte de revolutie in intreprinderile din zona industriala a Botosaniului isi desfasurau activitatea peste 30.000 de botosaneni, numarul acestora este in momentul de fata putin peste 3.000, adica mai putin de 10% mai cistiga o piine lucrind aici. Din cauza datoriilor acumulate in urma recesiunii industriale, colosii fostei zone industriale si-au inchis rind pe rind portile, iar salariatii au fost trimisi acasa. O parte din fabrici au intrat in procesul de lichidare, altele si-au redus drastic activitatea pina la nivel de atelier, iar unele s-au divizat in fabricute mai mici, cu care au impartit datoriile. Foiala oamenilor imbracati in halate s-a transformat incet in mersul nesigur al cetatenilor care, in lipsa de ocupatie, admira ruinele fabricilor de dupa ferestrele murdare a zecilor de bombe ce impinzesc zona industriala. Din datele obtinute de la reprezentantii societatilor care se incapatineaza inca sa reziste tranzitiei am aflat ca doar 3-4 mii de salariati se mai urca dimineata in mijloacele de transport in comun pentru a se prezenta la locurile de munca in ceea ce a mai ramas din zona industriala. Ca sa fim mai expliciti vom incerca sa luam la rind fiecare din fostele intreprinderi si sa vedem ce a mai ramas din ele. Fosta fabrica de mobila se afla intr-un proces avansat de lichidare urmin ca pina cel tirziu in primavara anului viitor aceasta sa nu mai existe ca societate. Dupa ce nimeni nu s-a inghesuit sa o cumpere intreaga, fabri