I. Doi intelectuali americani au reusit sa provoace aprinse dezbateri politice in ultimul deceniu. Unul este Francis Fukuyama si, celalalt, Samuel Huntington. Diferentele dintre continutul operelor lor sint destul de mari spre a nu confunda cele doua tipuri de abordari. In vreme ce unul are ca obiect de studiu transformarile universale petrecute in ultimele decenii, argumentarea ipotezelor privind progresul umanitatii sau esecul ei, cel de-al doilea este preocupat de conflictul culturilor si civilizatiilor. Titlurile cartilor lor de succes sint: Sfirsitul istoriei si ultimul om (The End of History and the Last Man, Free Press, New York, 1992) si Conflictul civilizatiilor si refacerea ordinii mondiale (The Clash of Civilization and the Remaking of World Order, Simon &Schuster, New York, 1996). Daca interesul filozofului si politologului Fukuyama se indreapta spre lamurirea tezei potrivit careia sintem in epoca sfirsitului istoriei, atunci acela al istoricului Huntington se refera la limitele existente intre civilizatii, respectiv, la incompatibilitatea dintre seturile de valori care stau la baza existentei diverselor societati. Ambii sint interesanti din punctul de vedere al provocarii noilor evaluari teoretice in gindirea politica mondiala. Si unul si altul au beneficiat de o atentie enorma din partea publicului, comentariile critice excelind in ambele cazuri.

Am adus in discutie aceste nume pentru ca ele revin cu regularitate in presa internationala si mai ales in discutiile privind viitorul umanitatii. Faptul ca unul dintre ei consacra noi pagini ipotezelor sale mai vechi sau chiar isi reformuleaza (sub impactul evenimentelor politice, economice si stiintifice) teza de baza m-a determinat o data in plus sa ma opresc asupra continutului lor. Nu doar spre a informa cititorii, dar si pentru a le sugera o posibila reflectie critica.

Profesorul Franc