Liviu GEORGESCU
Calauza
Editura AXA, Seria „La steaua. Poeti optzecisti“, Botosani, 2000, 173 p., f.p.
Liviu Georgescu este ultimul care debuteaza dintre fostii participanti la Cenaclul de Luni, condus de Nicolae Manolescu. Volumul sau de versuri Calauza este, din punctul acesta de vedere, o surpriza editoriala. Motivul sau motivele acestei intirzieri nu sint insa cunoscute. Unul, legat de istoria literara, l-ar putea constitui insasi optiunea autorului din nevoia sau orgoliul de a-si aranja cit se poate de mult volumul. Lucru care se justifica pe de-a-ntregul. Daca la o prima lectura, acesta pare a fi neomogen si eclectic, o privire mai atenta dezvaluie o structura voluntar-circulara, cu reluari de teme si motive. Ar fi prematura insa o descriere a cartii inaintea anumitor dezvaluiri despre autor, care se regasesc, direct sau indirect, in versurile sale. Liviu Georgescu este medic, cu nenumarate constributii in domeniul cercetarii, dupa cum arata lista impresionanta de lucrari stiintifice din fisa biobibliografica. Mai interesant este insa faptul ca a absolvit Liceul de Muzica din Bucuresti. In ceea ce priveste domeniul medical, versurile sale nu ii sint tributare decit cel mult la nivelul limbajului.
Muzicii insa ii datoreaza foarte mult: de la limbaj pina la structura si semnificatie. Desi aminteste de Bacovia, din pagina fiind nelipsite clavirul, clavecinul, fanfara, acordurile, armoniile, la Liviu Georgescu toate acestea nu constituie doar recuzita, ci instituie o intreaga referentialitate muzicala: „hirtia rupta la marginea ei incepe sa arda pina in inima/ berbecului sacrificat unde singele inchegat devine/ ecran cosmic/ o farima de incheietura sterge geamul/ se face lumina/ defileu de figuri disparute/ turn muzical din care ies/dulai sonori muscindu-si carnea pina la os – coloana infinita/ a concretului apoi fum…“ (Cautind). Cu a
