Doua fete crescute in orfelinate au devenit studente. Ele nu-si pot termina studiile pentru ca legea nu le mai da nici un sprijin financiar Desi nu s-au intilnit vreodata, amindoua au trebuit sa infrunte aceeasi existenta chinuita. Elena Spinu, orfana la cinci ani, a trait numai in casele de copii. Iar Georgeta Fintinaru, pe linga faptul ca nu a fost dorita de parinti, a trebuit sa faca fata toata viata si unui handicap locomotor. Reusita la facultate a fost pentru cele doua fete, mai mult decit o victorie. A fost ca si cum insusi destinul capitulase in fata tenacitatii lor, declarindu-le admise in mult rivnita normalitate. Normalitate care e cit pe ce sa ramina doar o amagire atita timp cit statul, bazat in acest caz pe legi absurde, le-a retras sprijinul financiar, considerind ca fetele sint destul de mari sa se poata intretine singure. Amintirile Georgetei despre propria copilarie sint limitate strict de zidurile institutiei in care a trait. Niciodata trupul ei chinuit n-a avut parte de mingierea blinda a mamei, care a lasat-o, inca de la nastere, intr-o casa de copii. Si nu oricare casa de copii, ci una cit mai departe de Brosteni, locul natal al fetei. A dus-o tocmai la Craiova, sa scape odata pentru totdeauna de imaginea handicapului cu care a adus-o pe lume. "N-am fost un copil dorit. Am inteles ca mama a luat niste pastile cind era gravida, asa incit eu m-am nascut cu o tumoare benigna pe coloana, ceea ce a dus la handicapul asta", povesteste Georgeta, care considera ca anii petrecuti apoi in Sanatoriul din Mangalia au insemnat o sansa extraordinara. "Acolo, la Mangalia, am realizat tot. Am trait printre oameni normali, care m-au incurajat tot timpul. Am terminat liceul si am facut apoi cursuri de calculatoare la Bucuresti. Am vrut sa merg la facultate, dar nu mai aveam nici un sprijin de nicaieri. N-am avut incotro si am venit la parinti", spune fata, care,