Un Craciun improvizat
Unul dintre cele mai interesante volume din restrinsa noastra selectie ni se pare blindul ceas al reintoarcerii*. Publicat in 1994, are toate calitatile si toate defectele editiilor de acest gen de mai tirziu. Pare sa fie rezultatul unei constelatii unice si al unei intreprinderi editoriale oneste, dificile si – am vrea sa-i stim povestea – cu siguranta dramatice.
Sa o spunem de la inceput: volumul are farmecul pe care numai o uritenie asumata suveran il poate avea. Uritenia aceasta consta, ca orice uritenie desavirsita, din elemente care, luate in sine, sint trasaturi ale frumusetii si din altele care nu au nimic deosebit. Coperta, construita pe o ilustratie, e culeasa cu trei versiuni de Times pentru cinci rinduri. Blocul de text e cules, inutil, intr-un chenar de alta grosime decit linia care desparte, tot inutil, numele autorului de titlul – scris, manierist, cu minuscula. Titlurile poemelor sint si ele culese cu minuscula – manierismul e in contradictie cu folosirea frecventa a culegerii integrale in verzale. Pe coperta IV o greseala de tipar e acoperita cu un petic minuscul, din aceeasi hirtie, pe care s-a tiparit cuvintul „publicare“ – fusese cules fara „b“. Pagina de garda ezita inspre oarece asemanare cu coperta I – acelasi Times semigras. Autorul si titlul volumului sint insa culese aliniat la stinga, iar „seria de poezie“ e tiparit negativ (si inecat) in capul paginii, intr-o caseta excentrica fara vreo aliniere cu altceva. Pagina de titlu e machetata cu totul altfel si este culeasa in intregime in Peignot** care, din pacate, serveste in restul volumului drept caracter de titlu, de colontitlu si de coloncifru. Conform unei reguli clasice, cuprinsul e cules din fonta titlurilor – aici, in corp opt-noua, ceea ce pentru Peignot e lovitura de gratie, dupa calitatea tiparului.
In interior, paginarea e consec
