Modul de funcţionare a cenzurii

În numărul trecut am prezentat o schiţă de istorie a cenzurii, publicată de Adrian Marino, întâi sub formă de foileton, în revista Sfera politicii, în 1997, şi apoi sub formă de volum, anul acesta. Există însă încă două cărţi despre cenzură, apărute încă din 1999, şi anume Puterea şi cultura - o istorie a cenzurii de Marian Petcu şi Cenzura comunistă şi formarea "omului nou" de Bogdan Ficeac.

Marian Petcu, asistent universitar la Institutul Naţional de Informaţii, Facultatea de Ştiinţe ale Comunicării, s-a gândit probabil, înainte de toate, la propriii săi studenţi, atunci când şi-a elaborat studiul. în România nu era de găsit o lucrare de sinteză cuprinzătoare care să-i edifice pe tineri asupra a ceea ce a însemnat cenzura în istoria culturii. Cartea care a rezultat, bazată pe o vastă documentaţie, construită riguros şi redactată într-un stil sobru, serveşte foarte bine unui asemenea scop. în plus, ea prezintă interes pentru toţi intelectualii de formaţie umanistă, punându-le la dispoziţie informaţii greu de găsit pe cont propriu şi provocându-i intelectual printr-o primă propunere de sistematizare a lor.

Capitolul întâi - Cenzori, cenzuri, cenzuraţi - cuprinde câteva consideraţii teoretice. Autorul se pune de acord cu cititorii săi în legătură cu accepţia pe care o dă cenzurii, făcând şi tentativa de a produce o definiţie: "Cenzura este actul oricărei entităţi politice, religioase, militare ori administrative de a condiţiona exprimarea/ difuzarea de informaţii, opinii, idei, în sens mai larg, creaţii intelectuale, pe care publicul are dreptul să le cunoască, în funcţie de valorile pe care aceasta înţelege să le protejeze la un moment dat." Definiţia este imprecisă: ce înseamnă "a condiţiona... în funcţie de valorile"? (De altfel, Marian Petcu însuşi se simte dator să explice în continuare: "înţ