Importată din Franţa (unde a luat fiinţă în urmă cu un deceniu) şi numărând, deja, la Bucureşti doi ani de existenţă, La fête du cinéma français" a devenit, începând cu această toamnă, itinerantă, sărbătoarea colindând, după capitală, şi prin alte centre culturale - francofone, francofile şi, bineînţeles, cinefile - ale ţării: Timişoara, Braşov, Cluj (7-8 oct.), Iaşi (14-15 oct.) şi Constanţa (21-22 oct.).
Desigur, aşa cum era de aşteptat şi cum ne-am obişnuit deja - cinefililor bucureşteni li s-a rezervat "partea leului" (adică nouă filme în premieră pe marile noastre ecrane).
Organizatorii (Ambasada Franţei - Serviciul cultural şi Institutul Francez din Bucureşti) - merită toată lauda pentru selecţia prezentată, variată prin tematică, stil, genuri şi personalităţi creatoare, aşadar - reprezentativă pentru cinematograful francez al ultimilor ani (trebuie spus, de altfel, că două dintre filmele înscrise în "Sărbătoare" - Comme un aimant şi Promenous-nous dans les bois - sunt noutăţi chiar şi pentru ecranele franceze, ele fiind lansate abia la începutul acestei veri).
Trecând în revistă numele cineaştilor aflaţi pe genericele celor nouă filme prezentate la Bucureşti, înţelegem mai bine vitalitatea cinematografului francez actual - un cinema în care, coexistă, fără mari stridenţe, personalităţi artistice foarte diferite ca vârstă, formaţie şi afinităţi culturale; de la maeştri ca: Eric Rohmer (80 de ani, fost critic de film, redactor şef al celebrei revistei "Cahiers du cinéma", apoi nume de marcă al faimosului "nou val francez"), Claude Pinoteau (75 de ani, specialist al filmelor de acţiune cu nume sonore, pe generic, şi autor al multor succese de public ale cinematografului francez din anii '70-'80), Bertrand Tavernier (59 de ani, odinioară critic de film şi mare admirator al cinematografului american, devenit, apoi, un regizor ce ştie să a
