Ultima carte a filozofului american Hilary Putnam a apărut în primăvara acestui an, editată de Columbia University, provocînd imediat reacţii destul de pătimaşe din partea filozofilor. Volumul conţine transcrierile prelegerilor ţinute de Putnam în cadrul conferinţelor "John Dewey" la Universitatea Columbia şi a celor "J. Royce" la Universitatea Brown. Asortate cu două substanţiale postfeţe -una pentru fiecare dintre seriile de prelegeri, cursurile universitare devin astfel tratat solid. Tema e cuprinzătoare pînă la intimidare şi/sau suspiciune: teoriile de reprezentare ale percepţiei şi relaţia dintre corp şi gîndire văzută din perspectiva aşa-numitelor teorii de identificare. De fapt, The Threefold Cord este o reflecţie pe tema stadiului actual al filozofiei: principala preocupare a lui Putnam este aceea de a depista erori, ticuri de gîndire, drumuri care nu duc nicăieri, superstiţii moştenite cu secole în urmă. Un efort de igienizare a filozofiei contemporane, mai degrabă decît o contribuţie directă sau originală în sensul obişnuit al termenului. Se pare că asemenea momente de reflecţie meta-teoretică, de contemplaţie disciplinară, definesc lumea umaniştilor (şi ceea ce unii s-ar grăbi să numească "criză") în perioada actuală.

Deşi nu mă îndoiesc de celebritatea lui Putnam chiar şi în cercurile intelectuale din România (unde filozofia de import anglo-saxonă nu e încă prizată cu acelaşi entuziasm, precum cea sosită de pe meleaguri mai apropiate geografic), iată datele unei mini-biografii esenţiale: Putnam reprezintă în ce are ea mai bun şcoala americană de pragmatism, predînd în această calitate ca profesor cu scaun onorific la facultatea de filozofie de la Harvard. Membru al Academiei Americane de Arte şi Ştiinţe şi membru corespondent al Acedemiei Britanice, filozoful este autorul unor cărţi care au schimbat în bună măsură înţelegerea unor concepte es