Sept. 1976 - Luvru. Şoimul gigant HEMEN. Bronz, şist placat cu aur, pasărea fiind mult mai mare decât regele. Pasărea uriaşă stă pe un pat de argint. Ghearele ferm înfipte în patul de argint...
Regele Taharqua (689-663 î.e.n.) îngenunchiat înaintea acestui Şoim gigantic, simbolizând universul. Umil, preaplecat regele îi oferă vin Şoimului....
Luvru, Perugino. Apollo şi Marsyas. Artistul brunet, specie de african, destul de urâţel faţă de frumuseţea lui Apollo. Învins după întrecerea lor de cântăreţi la nai, artistul imprudent va fi jupuit de Cenzura Divină, reprezentată de zeul însuşi. Nu se ştie dacă decizia teribilă îi aparţine zeului însuşi sau dacă ea nu este opera clanului celest invidios pe artistul pământean. Pot să adaug, astăzi, însemnărilor făcute în pripă în sept. 1976, ce gândisem atunci, deşi nu notasem nimic de teamă...Atunci, văzându-l pe Marsyas, flautistul, alături de Apollo şi cunoscându-i sfârşitul, mă gândisem că şi cu mulţi artişti din regimurile totalitare se petrece acelaşi lucru, cu toate că aparent nu este vorba de nici un fel de invidie, ca a zeului faţă de Marsyas. De fapt, însă, mobilul psihanalitic al cenzurii statale era tot un fel de invidie, ascunsă, a ştabilor politici mediocri faţă de marii artişti. Prin mijlocirea unor funcţionari frustraţi, complexaţi, numiţi special la cenzură, şefii se răzbunau pe propria lor nimicnicie. Rolul lor nefiind altul decât de a nega.
Luvru, Rembrand. Sfântul Matei inspirat de îngerul năsos. Amănunt făcând şi mai reală făptura cerească, de obicei convenţional de perfectă, de unde şi neputinţa de a te convinge... Îngerul năsos este intens luminat. Stând în spatele Sfântului, el îi pune atent degetele pe umăr, ca şi cum ar fi curios să afle ce scrie acolo Matei, evanghelistul... În timp ce scrie, Sfântul se află în apogeul tainic al inspiraţiei. O panglică năduşită de transpiraţ
