În vremurile de dinainte de '89, mulţi oameni îşi decorau casele fie somptuos, cu "mobilă stil" şi antichităţi mai mult sau mai puţin genuine, fie de-a dreptul stas şi kitsch, cu sufragerii lăcuite cu nume de femei (gospodina casei?), şi nelipsita vitrină cu bibelouri, fie în stil pseudo-rustic, cu suveniruri gen artizanat, şi, mult mai rar, pur şi simplu funcţional sau simpatic. "Dădeau bine", în cel din urmă stil, pe atunci, ceramicile chiar din Obor, cergile miţoase, ghivecele de flori, pick-up-ul hîrbuit ori doar rafturile simple, din fier, montate la domiciliu. După 89, au apărut primele tarabe şi magazine de decoraţiuni interioare, împreună cu primele exemple vii: artezienele complicate din unele fast-food-uri sărind nefiresc în ochi. Buticurile în domeniu, intitulate în general "de cadouri", impuneau mai rar, un stil (cu mici excepţii, ca-n cazul magazinului Interior); au avut, însă, meritul de a restabili ideea de intimitate neostentativă, creată din obiecte mărunte, nu întotdeauna asortate. Unele dintre ele, deşi simpatice, trec de multe ori limita kitsch-ului, poate într-un mod mai puţin agresiv decît balerinele şi pescăruşii din vitrina de altădată. Despre Interior sau Hippie Hippie Shake am mai pomenit: ele cultivă genul naturist, dar mai elevat şi mai isteţ, cu poantă; două pisici uriaşe, alungite şi cu priviri melancolice dar bonome (Hippie Hippie Shake) sau o tavă cu o vacă veselă şi naivă (Interior) nu sînt obiecte de artă, în binecunoscutul sens al cuvîntului, dar se salvează oarecum de kitsch-ul evident prin autoironie. O nouă modă o constituie magazinele de suveniruri exotice, din Africa (despre care, iarăşi, am mai pomenit) şi, mai nou, Asia ori America Latină.

Magazinul King Art, din zona Lahovary, este un astfel de butic: un hibrid între Asia şi America Latină. Obiectele aparţinînd celor două teritorii sînt grupate, probabil, pe cri