acţiunea politică trebuie justificată prin programe "Program" este un cuvînt magic în politică. Poate chiar mai mult decît "doctrină". Atunci cînd pleacă dintr-un partid, politicienii acuză faptul că actuala conducere s-a abătut de la program şi de la linie. Cînd este întrebat cu cine se va alia formaţiunea pe care o conduce, politicianul se referă solemn la programe şi la compatibilităţile dintre ele. Programul explică totul, este un medicament bun pentru orice boală. Pentru a-ţi justifica locul pe scenă, este nevoie de un proiect, cele mai multe partide au unul şi din cînd în cînd lansează altele. Cele noi comandă la diverşi ghost-writers unul gata făcut. Deşi se spune foarte puţine despre program în discursul public, el este prezent, se face apel la el pentru orice întrebre incomodă. Nici un partid nu poate spune că vrea să rămînă la putere ca să beneficieze în continuare de poziţiile din administraţie, că propria clientelă se simte mai bine la putere decît în opoziţie. "Sună ca dracu'". Şi atunci, Theodor Stolojan nu e împotriva unei alianţe între PNL şi PDSR, cum altfel, dacă principiile programatice liberale vor fiind incluse în... programul de guvernare. Toate partidele se aliază numai şi numai în funcţie de program. Parcă sună mai bine. Cu ceva vreme în urmă Alexandru Athanasiu vedea că programele PSDR şi PD sînt asemănătoare. Apoi a văzut brusc că cele de la ApR sînt şi ele asemănătoare. După ce a mai cugetat un pic, probabil că a primit prin poştă un program de la PDSR şi a realizat că acesta este şi mai asemănător. Parcă vedem scena: doi lideri stau şi citesc programele, unul recită, celălalt urmăreşte cu creionul. La sfîrşit: da, dom'le, corespund. Aici, la paragraful cu promisiuni sînt unele diferenţe minuscule, noi am avut mai multă imaginaţie, în rest, e bine. Gata, ne aliem. Lăsăm pe altă dată împărţirea locurilor pe listele electorale, împărţ