Partidele importante din Germania au marcat prin şedinţe separate cei zece ani care au trecut de la unificare. Şi, probabil, aceasta este cea mai evidentă consecinţă a unificării: apariţia altor linii de separare decît cea trasată de zidul din Berlin. Unificarea s-a concretizat prin alte delimitări. Temerile de atunci, formulate de către prim-ministrul britanic Margaret Thatcher şi de către preşedintele Franţei, François Mitterrand, încercînd să domolească acţiunea rapidă a cancelarului Kohl, s-au dovedit neîntemeiate: Germania nu a devenit marea putere din centrul Europei modificînd decisiv echilibrul influenţelor, preocupările domestice nu au schimbat principial atitudinea faţă de Uniunea Europeană. Se poate spune că, în urmă cu zece ani, Germania s-a eliberat de trecutul celui de al doilea război mondial şi că îşi poate dedica toate energiile prezentului şi proiectelor de viitor. Revista The Economist (30 septembrie 2000) analizează acest prezent şi prima concluzie pare surprinzătoare, deoarece este rar formulată: "Vestul a transformat Estul, dar la rîndul său şi Estul a afectat Vestul. Multe schimbări din societatea germană îşi au originea în Est sau au fost accelerate de procesul unificării: o atitudine mai liberală faţă de femeile care preferă cariera, prelungirea orarului magazinelor, negocierea salariilor la nivelul companiilor şi nu la cel al ramurilor industriale şi altele". Deşi era una dintre ţările cele mai bine situate din fostul lagăr socialist, economia estică este încă în urma celei vestice, cu toate că au fost transferate 540 mii de milioane de dolari, sumă exorbitantă, comparată cu totalul investiţiilor străine în celelalte ţări din Est. "Ceea ce s-a realizat este uimitor. Dar unificarea a produs, pe lîngă cîştigători şi mulţi perdanţi. Deşi 60% dintre locuitorii Estului admit că viaţa lor s-a îmbunătăţit în ultimii zece ani, 16% afirmă că