psihoza complotului într-o ţară mică şi săracă Ne-am lămurit: Andreea Răducan a pierdut o medalie de aur pe care deja o avea în buzunar din cauza unui test medical de rutină. Cineva tot a fost vinovat, chiar din interiorul delegaţiei naţionale - acel om poate onest, cu figură şi vorbă de bunic de treabă, care i-a dat copilei răcite pilula care nu trebuia. Plecînd de la acest incident blestemat, mentalul colectiv românesc s-a aflat vreo zece zile sub un asalt major - într-o stare în care parcă nici propaganda carlistă, antonesciană şi comunistă nu au fost în stare să-l aducă, prin eforturi combinate. Spectacolul pe care, în democraţie regăsită, o bună parte din presa română l-a dat în cursul acestei olimpiade a fost trist. Te culci pe un talk-show şi te scoli, dimineaţa, pe o revistă a presei. Şi dacă şi la culcare şi la sculare ţi se spune că eşti obiectul unui complot (unii recită seara în talk-show exact ce semnează a doua zi în ziar!), ceva-ceva tot prinde, iar zaţul unui dubiu - teren fertil pentru autarhie şi izolaţionism - se depune acolo unde nimic nu-l mai poate scoate. Se numără pe degete ziarele care, în acele zile, nu au titrat à la une "complot împotriva campioanei"; într-o dimineaţă, la Radio Actualităţi, o voce ilustră îşi încheia transmisiunea cu "o să arate România de ce este în stare"; vocea în chestiune este una dintre cele mai credibile din eterul autohton dar, pe moment, m-am temut că are un buton roşu atomic la îndemînă şi vrea să-l pocnească. Într-o emisiune la Tele 7, poetul a luat, ostentativ un Nurofen - nu pentru că ar fi fost răcit, ci, evident, din solidaritate cu campioana; n-a fost singurul, pentru că un batalion întreg de prezentatori - de la TVR la PRO TV - s-au recunoscut cu mîndrie a fi dopaţi în acelaşi fel. Ca poantă, era bună; dar ca picătură chinezească peste mintea omului simplu - şi la acest capitol toţi sîntem oameni si