Frigăruile sfîrîie pe jăratecul unui foc de munte, la margine de rîu. I., un băiat plăcut şi inteligent, născut în România dar crescut în Franţa, ascultă muzică în maşină. Odată venit momentul, îl chemăm la masă. Se aşează tacticos şi flegmatic şi îşi alege bucăţile de carne de pe o foaie de brusture. - Nu-ţi place ceapa? - întreabă nedumerită soţia mea, care se străduise să dea cît mai multă savoare frigăruilor, împănîndu-le cu ceapă, ardei şi slăninuţă. - Mda, dar ce aduce ceapa sănătăţii mele? - răspunde într-un tîrziu, intrigat, băiatul. - Are vitamine! - răspunde în glumă nevastă-mea, amuzată de întrebare. - Da? Bine, atunci - mai zice I. şi începe să culeagă unul cîte unul firele de ceapă părăsite. În exprimarea naivă a unui copil, regăsesc o întreagă ideologie ce se răspîndeşte tot mai mult pe valurile mondializării. Îmi aduc aminte de următoarea întîmplare din Québec, din casa unei foste studente. Plecînd de la serviciu, soţul acesteia a fost întrebat de către o colegă, amical, ce are de gînd să facă în după-amiaza respectivă. E aniversarea căsătoriei noastre. Îmi aştept nevasta la 9 seara, cînd termină treburile la facultate şi mergem şi noi să bem ceva - a răspuns acesta, bucuros de perspectivă. A doua zi dimineaţă, la intrare îl aştepta şeful, care i-a atras atenţia, prietenos, că ar trebui să o lase mai moale cu băutura. Colega nu îl "turnase", ci îi făcuse un serviciu colegial: băutura după ora 9 seara, în timpul săptămînii, scade capacităţile de muncă a doua zi şi-ţi poate crea probleme cu slujba! Amintirile personale se înghesuiau, alăturîndu-se cunoaşterii comune despre jogging, fitness, body-building, anti-tabagism, semi-prohibiţie, calculul fiecărei calorii, sporturile în aer liber la timpul şi locul potrivit, aventurile exotice oferite à la carte de industria turismului etc. Toate se dovedeau a avea în centrul lor o ideologie a corpului ca p