Ceea ce urmează este un fel de telenovelă cu subiect ecumenic întîmplată într-unul din satele din sud-vestul ţării noastre, aproape de capitala revoluţiei române din 1989. Timpul în care se petrece story-ul este imediat după vizita pontificală în România, moment de înălţătoare şi cucernice trăiri întru solidaritate. Atunci, răposatul cîine Tambur1, adăsta alăturea de un grup de babe rurale, privegheate de un cantore apatic şi de figura rotofeie a unui preacucernic părinte în miezul vieţii, să tot aibă Rotunjimea Sa vreo treizeci şi cinci de ani, nu mai mult. Discuţia se animase ea mai de demult, aşa că intrăm direct în subiect, adică o arătăm scriptural pe uina Slauca, cum se avîntă într-o observaţie directă la adresa urmaşului apostolic: "na", zice uina Slauca, "acuma ce i-o trebuit şi lui să vină la noi, nu vedeţi că abia să poartă, abia păşeşte, de zici că acuma, acuma pică; nu-i mai vrednic, aşa-i cînd 'bătrîneşti", zice uina, plină deodată de o înţelepciune fortuna labilis: "dacă ai 'bătrînit stai acasă, pe lîngă cuină, mai faci una, alta, ce te mai ţin puterile, brăcinarii, cum se zice, nu te apuci tu şi te sui în avion şi pe urmă abia te dai jos"; aşa zice uina Slauca şi ceilalţi dau din cap, unii mai cu aplicaţie, alţii cu o vizibilă îngăduinţă, careva (din ăştia animaţi de vizibila îngăduinţă) apucă şi spune următoarele vorbe "aţi văzut că şi-a dat interesu' să spună pe româneşte". La asemenea observaţie intervine rotunjimea sa parohul şi zice următoarea frază analitică, al cărei tîlc s-ar putea rezuma paremiologic cum că "interesul (misionar) animă fesul (lingvistic)". Mai adaugă apoi următoarele: "na, acuma ce-o trebuit şi Înaltu' (adică Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului) să le dea la uniţi biserica din sat, el nu vede că nu-s aicea numa' vreo şase familii, de ce le-o dat biserica asta aşa de măroacă (mare n.n.), ce să facă în ea că n-au nici