Din folclorul copywrit-erilor autohtoni, o "zicătoare" mi-a atras cu precădere atenţia în ultima vreme. Pentru două motive: unul insignifiant şi meschin în raport cu fantezia creatorului şi cu distanţa (să sperăm, doar temporală) care-l desparte de orele de gramatică din gimnaziu şi altul - la fel de obscur - dar ţinînd de cîteva observaţii personale. Primul ar fi că respectivul slogan este "uşor" pleonastic. Omoară insectele definitiv! promite reclama la RAID şi am oarecari dificultăţi în a-mi da seama cum vine asta. Le-ar putea omorî şi provizoriu? În fine, poate vrea să spună că le extermină, adică le distruge complet sau le stîrpeşte în masă... Opţiunea pentru varianta concisă, cu putere de impact mi se pare de înţeles, dar ar mai trebui să fie şi corectă. Sau poate că - şi aici intervine cel de-al doilea motiv care m-a determinat să mă opresc asupra acestui subiect

- este (într-o oarecare măsură) şi o problemă generală de percepţie a morţii. Îmi vine să dau dreptate ideii conform căreia postmodernitatea a făcut din moarte un eveniment anodin. Şi nu la moartea insectelor mă refer. La o scară relativă a lucrurilor, ce mai înseamnă definitiv? De altfel, moartea nu se vinde bine, ceea ce face din ea subiect tabu în discursul publicitar aşa cum era în cel comunist sau cum este în orice sistem utopic! "Ideologia" publicitară nu permite scenarii triste. Firma BENETTON a încălcat regula cu cîtva timp în urmă, folosind, într-o campanie outdoor, fotografii cu condamnaţi la moarte. A fost un adevărat scandal. Cu excepţia insectelor, în lumea publicităţii nimeni nu moare (definitiv). Alice POPESCU

Din folclorul copywrit-erilor autohtoni, o "zicătoare" mi-a atras cu precădere atenţia în ultima vreme. Pentru două motive: unul insignifiant şi meschin în raport cu fantezia creatorului şi cu distanţa (să sperăm, doar temporală) care-l desparte de orele de gra