1. Doi necunoscuti se intilnesc intr-o buna zi intr-un local. Din intimplare, ajung la aceeasi masa. In timp ce beau, incep sa-si vorbeasca. Unul ii povesteste celuilalt despre grijile sale cotidiene, asa cum se obisnuieste la un paharel. Cu paharele pe jumatate golite in fata, unul constata ca paharul sau e pe jumatate gol, in timp ce al doilea e de parere ca paharul sau e pe jumatate plin.

2. Daca ar trebui sa ma pun in locul unuia dintre cei doi, eu cum as vedea lucrurile? In loc de raspuns, imi vin in minte nenumarate scene pe care incerc sa le ordonez cronologic, asternindu-le pe hirtie.

3. Mai intii, imagini din timpul copilariei, de pe vremea cind sapunul se facea inca in casa: zahar de pe piata neagra, cartele de alimente, piine neagra, lampi cu petrol fumeginde – curentul electric era oprit dupa ora 23 –, o gradinita cu prea multi copii si primele expresii intr-o limba straina; o poarta de scinduri putrede, o usa defecta, prin care intram si ieseam; cintece bisericesti, ceremonii religioase lungi si fascinante, un bunic care, in timp ce tragea din tigara, il injura pe un anume Hitler. Un tata care povestea lucruri interesante despre un anume razboi, o mama care cosea si povestea despre o anume Rusie, o bunica inconjurata de carti, care voia cu orice pret sa ma invete cuvinte si expresii in maghiara. Pe masa de toaleta imi instalam altarul, cintam rugaciuni latinesti pe care nu le intelegeam, eram extaziat.

Inainte de culcare soseau acele minute pasionante, emotionante si, in acelasi timp, infricosatoare, dedicate povestilor: uriasi si pitici, zine si zmei, dracusori, monstri, unicorni, ucigasi, vrajitoare s.a.m.d. Cind am mai crescut, mi s-a permis sa asist la discutiile oaspetilor ce veneau aproape in fiecare seara la noi in casa. Am aflat astfel de viscolul ce spulbera zapada, de bordeie de pamint troienite, de oamen