Mai poate fi, astazi, viabila o emisiune culturala? Si daca da, care ar fi „ingredientele“ pe care ar trebui sa le contina? Mai poate ea atrage publicul? Intrebari retorice pe care ni le provoaca uneori lipsa unor emisiuni pe teme culturale de existenta altora care, inevitabil, ne plictisesc. Si, totusi, ele exista, ba mai mult, apar tot timpul: emisiuni noi, care rezista sau nu, care plac sau nu.
Una dintre ele este si cea lansata simbata trecuta pe canalul 1 al postului national de televiziune. Intitulata Totul la vedere, emisiunea isi propune „punerea punctului pe i“ in domeniul artei contemporane, prezentarea culturii actuale fara mistificari si fara ascunzisuri. Iar daca ar fi sa o citam pe Lia Perjovschi, aceasta emisiune exista „nu pentru ca sa va distram, ci pentru ca sa va tinem in tensiune, poate chiar sa va iritam“.
De ce sa irite? Pentru ca arta contemporana, din cauza faptului ca nu este indeajuns, sau aproape deloc, in unele cazuri, cunoscuta, poate soca si poate enerva. Imaginile prezentate in special in cadrul sectiunii de arte vizuale au fost, intr-adevar, socante chiar si pentru „initiati“. Si asta se intimpla pentru ca nu avem decit rareori prilejul de a vedea imagini de la festivalurile de arta contemporana din strainatate si chiar de la noi din tara. Realizatorii de emisiuni culturale nu au avut pina acum initiativa sau, poate, curajul de a arata astfel de lucruri pe un canal public de televiziune. Ele au socat, dar telefoanele preluate in direct au aratat ca prezentarea lor era necesara.
Rubricile, axate fiecare pe cite un segment al artei, au fost bine alcatuite si regizate, „curgind“ firesc una din cealalta. Desi Dan Perjovschi a marturisit la inceput ca acest „episod pilot“ a fost, de fapt, o „repetitie generala cu public“, sentimentul lasat in urma celor trei ore de emisie in direct nu a fost deloc cel al asistarii l
