E zece fara citeva minute. Nu gasesc la timp numarul de telefon al lui Pavel Susara – pe care vreau sa-l rog sa scrie ceva despre Totul la vedere pentru Observator cultural – si pierd genericul emisiunii. Tocmai de aceea, cind il vad pentru prima data pe Alexandru Antik (in deschiderea sectiunii Teatru) cu performance-ul lui din 1996 de la Timisoara, cred mai intii ca e vorba despre un om care se bate in cuie. Tema emisiunii lui Dan Perjovschi, a Liei Perjovschi si a lui Adrian Cioroianu e Corpul. Asa ca falsa mea deductie cade bine: un performance cu valoare generica, aducind in prim plan „corpul batut in cuie“. Si adevarul e ca de-a lungul intregii emisiuni am trait cu senzatia continua ca niste oameni foarte destepti, foarte angajati si foarte seriosi, la urma urmelor, incearca in van sa bata in cuiele notiunilor si conceptelor o realitate imprezentabila (ca sa vorbesc si eu ca Lyotard) cum este atit de misterioasa si fragila noastra constitutie somatica. Mai tirziu, pe masura ce familiarizarea mea cu emisiunea va deveni o certitudine (si voi incerca sa privesc totul mult mai destins), voi intelege ca actiunea lui Alexandru Antik e una de lepadare de piele si voi incerca sa vad daca gesturile si sensurile gesturilor lui au vreo legatura cu un capitol al romanului meu Frumoasa fara corp, intitulat exact asa: Lepadare de piele. Corpul e o tema care ma obsedeaza si pe mine, de aceea urmaresc totul cu o excitatie nervoasa care ma depaseste. As vrea sa fiu si eu acolo, in emisiune. Si nu neaparat in sectiunea literara a emisiunii, linga Ion Bogdan Lefter (care la un moment dat imi si pronunta numele), ci poate alaturi de Ana Maria Munteanu (directoarea teatrului de balet „Oleg Danovschi“ din Constanta), o remarcabila minte teoretica („marfa“ cu totul si cu totul rara la noi, printre artistii nescriitori), sau linga actrita-violoncelist Ioana Ostafi-Dancu si „glotosinge