Cecilia Barbu, Lelia MUSAT, Antoaneta OLTEANU
Limba si literatura romana
Editura Paideia &Punct, Bucuresti, 2000, 274 p., f.p.
Manualul de limba si literatura romana conceput de Cecilia Barbu, Lelia Musat si Antoaneta Olteanu pentru clasa a X-a pare, la prima vedere, atractiv, nu numai datorita structurii sale flexibile, ci si operelor literare selectate de cele trei autoare. Pe linga o serie de titluri canonice, apar si citeva texte noi, precum Micul invatator de Vasile Voiculescu, pentru a ilustra Povestirea, Ismail si Turnavitu de Urmuz, Travesti de Mircea Cartarescu si Zile de nisip de Bujor Nedelcovici, toate trei in cadrul capitolului consacrat Estomparii granitelor dintre genuri. La o privire mai atenta insa, manualul se dovedeste un summum al erorilor. Desi prezentarea grafica este aerisita, manualul pacatuieste inadmisibil prin grave confuzii terminologice si conceptuale, prin absenta oricarei bibliografii critice si printr-un stil „scolaresc“ si neglijent care transforma orice explicatie intr-o sursa de perpetua confuzie. Astfel, punctind citeva dintre trasaturile nuvelei fantastice, autoarele confunda fara sa clipeasca fantasticul cu fabulosul, definitia pe care o dau fantasticului fiind complet aiuritoare: „fantasticul subsumeaza orice intimplare neobisnuita, explicabila insa printr-o seama de cauze reale“! In comentariul care deschide capitolul Estomparea granitelor dintre genuri apar sentinte precum „Nu se poate vorbi despre o limitare precisa intre genuri si specii literare. [...] De exemplu, exista momente lirice intr-o balada, asa cum poate fi detasat un fir epic intr-o opera lirica“. Cele trei autoare par sa nu fi aflat ca estomparea granitelor dintre genuri nu este un fenomen caracteristic literaturii din toate timpurile – or fi auzit oare de separatia genurilor in clasicism?! – si ignora cu desavirsire existenta unor opere
