Manuscrisul amplului studiu, de 50 de pagini dictando, de format mare, intitulat Tudor Arghezi a fost redactat de Şerban Cioculescu, cum precizează el însuşi pe ultima filă, în iunie 1946, la Breaza de Sus. Aşadar la exact un an distanţă de cunoscuta Introducere în poezia lui Tudor Arghezi, scrisă în iulie-august 1945, la Telega. Amândouă studiile fuseseră redactate, dacă nu chiar concepute de critic, pe atunci profesor la Universitatea din Iaşi, în timpul vacanţelor de vară. Cel la care ne referim n-a mai apucat, după câte ştim, să apară, autorul încetându-şi în 1947 activitatea publicistică timp de aproape nouă ani.
Diferenţele dintre cele două exegeze sunt importante. Introducerea este o analiză amplă, care încearcă să răspundă întrebării de actualitate în epocă: "Este Arghezi un poet obscur?". În acest scop, criticul trece în revistă piedicile existente în calea receptării poetului prin intermediul analizei simbolurilor vieţii interioare, a filonului tradiţionalist, a eroticii, a ethosului, a creaţiei şi tăgadei ş.a.m.d.
Structurat în cinci capitole: Caleidoscop biografic, Poetul, Prozatorul, Perspectivă şi Bibliografie, studiul din 1946 este o analiză cuprinzătoare, dar mai lineară a universului arghezian. Reconstituirea biografică de exemplu, se opreşte în linii mari în jurul anului 1920. Criticul credea că în acel moment "odiseea poetului" putea fi considerată încheiată, o dată cu ieşirea din temniţă (1919) şi cu stabilirea la Mărţişor, unde îşi regăsise în cămin şi în gospodărie, climatul de împăciuire, prielnic creaţiei".
În 1946, Tudor Arghezi era o vedetă literară controversată. Opera lui, alcătuită în principal din Agate negre (superlativ admirate de Macedonski şi de Al. Bogdan-Piteşti, care le avea transcrise pe un sul de pergament păstrat cu mare grijă) din Cuvinte potrivite, Cărticica de seară, din Icoane de
