Maestre Gelu Barbu, nu ne-am văzut de doi ani. Cu ce ocazie sunteţi din nou în ţară?

Nu am putut veni de doi ani întrucât am avut un program încărcat, dar pot spune că atunci când revin aici mă simt la mine acasă şi sunt fericit. Sunt pentru o lună în România pentru a-mi revedea familia. Dar motivul cel mai important al vizitei mele a fost un eveniment cu totul special în viaţa mea. Primăria municipiului Lugoj, oraşul natal al copilăriei, mi-a conferit pe 14 august titlul de Cetăţean de onoare al Lugojului, alături de Maestrul Mihai Brediceanu şi Mitropolitul N. Corneanu al Banatului.

Cum aţi receptat acest moment şi ce semnificaţii a avut el pentru dumneavoastră?

Îţi mărturisesc că a fost extrem de emoţionant şi, aş spune, că pentru mine a reprezentat unul dintre cele mai frumoase momente din viaţa mea. În primul rând, pentru că de Lugoj mă leagă amintirile copilăriei, ale căminului părintesc în care am simţit o armonie şi căldură deosebite. Tatăl meu a fost compozitorul Filaret Barbu şi s-a inspirat din motive muzicale româneşti. Pe scena Teatrului Municipal Traian Grozăvescu mi-am început cariera la o vârstă fragedă, la 8 ani. Aici am avut primii prieteni. Pe unii dintre ei i-am întâlnit acum, după atâţia ani, la ceremonie şi am fost teribil de mişcat. Ne-am împărtăşit emoţii şi impresii, am povestit şi ne-am bucurat împreună.

Distincţia v-a fost acordată "pentru recunoaşterea rolului jucat în viaţa spirituală şi arta universală; pentru promovarea internaţională a valorilor culturii lugojene şi româneşti". Ce proiecte aţi realizat în ultimul timp şi ce vă propuneţi pentru viitor?

Am montat cu compania mea de dans din Insulele Canare Simfonia fantastică de Berlioz într-un stil contemporan şi, în acelaşi timp, am făcut coregrafia clasică a baletului Baiadera de Minkus, inspirată după cea a lui Marius Petipa. Eu conduc o şcoal