Neplacutele situatii in care au ajuns Andreea Raducan, Mihaela Melinte si Dorel Simion au un numitor comun Poate ca n-ar fi trebuit sa revenim, la aproape o jumatate de luna de la incheierea Jocurilor Olimpice de la Sydney, asupra unor aspecte neplacute petrecute acolo, daca situatiile in care s-au pus Andreea Raducan, Doina Melinte si Dorel Simion nu ar evidentia aceeasi eterna neglijenta de care sufera societatea noastra: sfinta filosofie "laissez-faire" sau, mai pe romaneste, "ce dracu' poate sa se mai intimple om vedea". Mai flagranta in cazul boxerului, in care n-a fost nici un pic de efedrina sau nandrolon, Simion putindu-si savura in liniste medalia de bronz de la Sydney, ca nu i-o ia nimeni. Numai ca neglijenta lui Dorel era pe punctul de a sapa o groapa imensa in bugetul Comitetului Olimpic Roman, si asa devastat de atitea evenimente triste. In varianta sa oficiala, cazul Andreea Raducan si-a gasit o explicatie simpla: o amnezie de moment a medicului Ioachim Oana, care a administrat gimnastei doua pastilute de nurofen, cu gindul ca nimic nu se poate intimpla, din moment ce nu s-a inregistrat nici un caz scandalos de dopaj in acest sport. Singurul lucru care socheaza aici este experienta medicului Oana, cu o vechime in gimnastica nationala de aproape 30 de ani. E greu, foarte greu de acceptat ca un personaj de o asemenea reputatie sa nu fi stiut pe de rost lista substantelor interzise fie de catre Federatia Internationala de Gimnastica, fie de Comitetul International Olimpic. De altfel, circula o versiune interesanta, lansata de ziaristii romani prezenti la Sydney, o versiune neconfirmata, dar care merita putin analizata. Cica doctorul Oana n-ar fi avut nici o vina, saracu', ci taman Andreea s-a autoservit cu pilulele cu pricina. Nu pentru a-si imbunatati performantele in concursul de individual compus, ci pentru ca se simtea racita, iar senzatiile neplacute