In inchisoarea braileana, un bunic sugubat si sfatos s-a apucat de poezie Versurile sale surprind atit viata de puscarie cit si pasaje din dramele destinului sau Detinutii il roaga pe Tudor Ene sa le faca poezii inspirate din faptele pentru care sint incarcerati In pragul pensiei, la 55 de ani, Tudor Ene a "patit un necaz" si a fost nevoit sa-si mute intreg universul satului de domiciliu, din Teleorman, la puscarie. Intii, a primit 15 ani de temnita, pentru vatamare corporala grava. S-a amarit tare, dar a continuat sa lupte pentru a spala pata de rusine pe care a adus-o pe numele fiilor sai, "realizati in Capitala". Pe masura ce a trimis petitii, chiar poezii, forurilor supreme ale statului, pedeapsa i-a scazut la sapte si, in ultima instanta, la cinci ani de inchisoare. Continua si acum, dupa trei ani executati, sa lupte pentru dreptate. Dintr-un anumit punct de vedere, puscaria i-a innobilat viata. Ene a defulat in versuri. Compune pentru toti ceilalti detinuti ai Penitenciarului Braila poezii simple, cu rima. Procesul in urma caruia a fost bagat la pirnaie este imortalizat chiar si in versuri albe, intr-un lung poem. Tudor Ene, originar din satul Cioran-Prahova, si stabilit intr-un catun din judetul Teleorman, este omul despre care detinutii spun ca "s-a dezvoltat multilateral" la puscarie. Ziua este electricianul Penitenciarului Braila, seara inventatorul de aparate utile in agricultura. Tot timpul, el este detinutul Ene si poetul popular al puscariei. Popular, fiindca versurile scrise de el au aerul acela al povestilor spuse la gura sobei de un bunic intelept. Poeziile despre viata de inchisoare, legate intr-un limbaj specific detinutilor, dezvaluie revolta poetului fata de faptele antisociale si fata de autorii acestora. "Cind ma liberez, le demonstrez ca am facut puscarie degeaba" Poeziile lui Tudor Ene, frumos rinduite intr-o agenda, alaturi de fotografiile a