Ultima descantatoare din Vrancea. Tusa Serbana din Coroteni - Vrancea stie sa descante de orice. De dragoste, de urat, de buba rea, pentru om parasit, de ceas rau... Ea nu face, ci doar desface raul si paguba, si nu e om in sat care sa nu fi trecut pe la ea cu vreo pricina de necaz. Ii calci pragul c...

Ultima descantatoare din Vrancea

Tusa Serbana din Coroteni - Vrancea stie sa descante de orice. De dragoste, de urat, de buba rea, pentru om parasit, de ceas rau... Ea nu face, ci doar desface raul si paguba, si nu e om in sat care sa nu fi trecut pe la ea cu vreo pricina de necaz. Ii calci pragul cand nu mai stii incotro sa o apuci. Animalul se prapadeste sub ochii tai, copilul se stinge de boala si nu stii ce sa-i faci, barbatul a plecat de-acasa dupa muiere straina. Doctorul e departe, in satul vecin. E strain si nu-ti intelege necazul. Pentru o vorba si o povata, intri la tusa Serbana.

A ramas singura din sat care stie sa descante. "Pe vremea mea, orice femeie, in gospodaria ei, stia sa zica doua vorbe ca sa alunge raul din ochi, din inima sau din minte." Acum, vin oamenii de peste deal, din Tigoiu, din Olareni si chiar de mai departe, din Tabacari, din Plesesti. Ii stiu faima si leacul de la parinti. Vin indrumati de oricine la casa ei, aflata in marginea satului. O casa cat un stat de om, cu prispa, o palma deasupra pamantului. Un cotet si o leasa de porumb - asta e toata averea ei. Toate sunt vechi si dupa masura ei - mici. Usa ingusta, masa din lemn, scaunul cu trei picioare, soba de caramida, cu vatra joasa, toate parca facute sa le folosesti umbland in genunchi. Buruienile uscate si stranse cu ata pe marginea pervazului raspandesc un miros ciudat, de batran.

Tusa Serbana a invatat descantecul de la soacra ei, o batrana din Vintila-Voda. Cand si-a pus cununiile pe cap, s-a mutat in casa noua, o casa in mijlocul campului, fara