Din Lumea Necuvantatoarelor. Ana, Sasa si Natasa. "Doamne, scoate-mi in cale ceva mic si negru!" Asa ma rugam, seara de seara, cu sufletul sfasiat de durere. Murise Carina, minunata mea pisica, iar eu nu-mi mai gaseam linistea, adormeam si ma trezeam plangand. Cei din jur, neintelegand dimensiunile s...
Din Lumea Necuvantatoarelor
Ana, Sasa si Natasa
"Doamne, scoate-mi in cale ceva mic si negru!" Asa ma rugam, seara de seara, cu sufletul sfasiat de durere. Murise Carina, minunata mea pisica, iar eu nu-mi mai gaseam linistea, adormeam si ma trezeam plangand. Cei din jur, neintelegand dimensiunile suferintei mele ("Ce naiba, era doar o pisica!"), ma compatimeau totusi sincer, neputandu-si ascunde insa zambetul, usor ironic. Nu-i luam in seama, stiam ca nu de la ei imi va veni alinarea. Continuam sa ma rog asa cum n-o mai facusem niciodata. "Doamne, scoate-mi in cale ceva mic si negru!" Acesta era leitmotivul suferintei mele, repetat, obsedant, seara de seara, pana cand...
Trecuse de miezul noptii. Ma indreptam spre casa fara graba. Imi placea orasul la acel ceas tarziu, cand toata suflarea dormea. Toata suflarea, in afara de ceva "mic si negru" ce mi-a aparut in cale. Nu-mi venea sa cred, Dumnezeu imi ascultase ruga! La picioarele mele "se pisicea" un ghem de viata ce astepta sa-l ridic si care-avea sa se cheme Natasa. Era inceputul unei minunate "povesti de iubire" dintre un om si o pisica.
La vreo zece luni de la aceasta intamplare, "frumoasa" mea, crescuta de altfel in captivitate, a fugit cu... vreo cativa motani. Timp de-o saptamana o strigam innebunita prin curte, dar dumneaei se facea ca nu m-aude. Asistam neputincioasa la nelinistitoarele-i incursiuni pe-acoperisuri si magazii cu o ceata de "golani" dupa ea. Si eu, care, pana nu demult ma amageam, crezand ca i-am dat o "educatie" aleasa... Resemnata la gandul ca, in
