Nathalie HEINICH
L’épreuve de la grandeur. Prix littéraires et reconnaissance
Éditions La Découverte, Paris, 1999, 300 p., f.p.
L’épreuve de la grandeur de Nathalie Heinich poarta un subtitlu care ii poate provoca un déjà-vu cititorului roman: Prix littéraires et reconnaissance. Formularea trimite imediat la volumul Ioanei Parvulescu, Prejudecati literare, aparut tot anul trecut, care cuprinde un capitol extrem de consistent despre premiile Uniunii Scriitorilor (acordate intre anii 1963-1985). O paralela intre cele doua carti se poate dovedi extrem de utila. Sociolog de formatie, Nathalie Heinich doreste sa surprinda, in discursul premiatilor, o serie de caracteristici ajutatoare in configurarea unei clase aparte. Insa investigatia sociologica este cu totul speciala in acest caz, din simplul motiv ca „subiectii“ sint vedete ale literaturii, deja transformati de forta de propulsare a premiului literar. Interviul cu o „vedeta“ este altceva decit interviul sociologic cu un anonim. Dimpotriva, Ioana Parvulescu investigheaza cartile insele, cele care au generat celebritatea sau, mai bine zis, cele care ar fi trebuit sa genereze celebritatea. Concluzia studiului Ioanei Parvulescu este urmatoarea: majoritatea premiatilor au stiut sa profite de un anumit context politic; textele au avut mult mai putina importanta decit intr-o evaluare normala, in conditii politice normale. In cazul autoarei franceze, textele nici nu intra in calcul: intereseaza doar biografia autorului si importanta premiului in destinul acestuia.
Cartea incepe incitant cu descrierea unui caz special: Jean Carrière, premiul „Goncourt“ pe 1972. Imediat dupa fericita zi, necazurile se succed cu repeziciune: ii mor rude apropiate, i se imbolnaveste sotia, el insusi cade intr–o grava depresie nervoasa. Si toate s-au intimplat, spune Carrière, din cauza blestematului d
