Hella S. Haasse
Strain pentru totdeauna
Traducere din limba olandeza si nota finala de Monica Savulescu Voudouris. Editura Univers, Colectia „Romanul secolului XX“, Bucuresti, 2000, 118 p., f.p.
„Oare nu este intristare
pina la moarte, cind tovarasul
si prietenul se fac dusmani?
O, rau gind! De unde te-ai ivit
sa acoperi pamintul cu viclesug?“
Intelepciunea lui Isus Sirah, 37, 2-3
„Uruh imi marcheaza fara nici o indoiala viata, o pecete cu ceara si fir rosu; mai mult ca oricind in aceasta clipa, acum, cind orice contact intre noi, intreaga intimitate apartin pentru totdeauna trecutului.
Nu stiu de ce vreau sa dau socoteala asupra relatiei mele cu Uruh, sa vorbesc despre tot ceea ce Uruh a insemnat pentru mine si inca mai inseamna. Poate ca ma incita maniera lui de neexprimat si de neinteles de-a fi altfel, acest secret al spiritului si al singelui care, pe cind eram copil si inca pina destul de recent, nu ridica nici o problema, dar care pare sa ma tortureze acum din ce in ce mai mult.“
Confesiunea aceasta, de un dramatism retinut si acceptat ca un dat al sortii, deschide o carte despre prietenie, inocenta si neasemanare. Rindurile de inceput se lumineaza plenar abia in final, convertind intreaga scriitura intr-o litanie a valorilor pentru totdeauna pierdute ale copilariei. O copilarie indoneziana, in care, pentru micul european alb, prietenul Uruh era totul: Uruh inlesnea toate initierile, la Uruh se raporta si numai prin el capata consistenta, gust si miros intreaga realitate inconjuratoare. Uruh deschide toate portile misterelor. Aceleasi pe care tot el, ajuns la maturitate, le va si fereca necrutator, obturindu-i tovarasului sau de odinioara calea spre un sine armonios. Si retragindu-se, inchizindu-se el insusi, figura exotica una cu natura tarii sale, intr-o
