Dupa ce a luat piuitul cinefililor din toata lumea cu el sau Lola Rennt (Alearga, Lola, alearga), tinarul cineast german Tom Tykwer* (n. 1965 la Wuppertal) a fost prezent la Mostra de la Venetia cu Printesa si razboinicul, al patrulea lungmetraj al sau (consemnat, pe scurt, in Obs. cultural nr. 31). Revenim, acum, cu traducerea unui interviu cu T.T. preluat din caietul de presa al filmului.
„Generatia mea e foarte marcata de relatii de familie complicate. Pe de o parte exista o mai mare toleranta, pe de alta o lipsa totala de intelegere. Aceasta lipsa de intelegere intre generatii a fost intotdeauna o tema importanta pentru mine. [...] In cinema, oamenii sint aruncati invariabil in situatii decisive. Imi place sa ma gindesc mereu: ce altceva s-ar fi putut intimpla in viata mea? Ce altceva s-ar fi putut intimpla in viata ta? Ce mi se pare minunat in cinema este ca poti da drumul acestui mecanism speculativ, urmarind ce se-ntimpla. [...] Intr-un anumit moment al vietii mele eram convins ca femeile sint eroine de film mult mai interesante decit barbatii. Probabil si pentru ca relatiile cele mai intense le-am avut cu femeile, de aici sentimentul ca am mult mai multe lucruri de spus despre asta. N-am ajuns sa cunosc niciodata un barbat asa de bine ca pe-o femeie. Cred ca acest lucru are de-a face pe undeva cu principiul prieteniei intre barbati, unde ritualul iti cere sa nu te apropii prea mult.“
„Orice film incepe cu o imagine. Muzica** este inspiratia mea pentru acea prima imagine.“
A fost greu sa faci un film imediat dupa succesul Lolei?
Smecheria era sa nu ma opresc din lucru. Am inceput asadar treaba la Der Krieger und Die Kaiserin inainte ca Lola Rennt sa ajunga in salile de cinema, cind inca habar n-aveam care avea sa fie soarta lui. Asta mi-a dat ceva de care sa ma agat, ceva care sa n-aiba nici o legatura
