Membru al generatiei ’80, coautor al volumului de debut al acestei generatii, Aer cu diamante, Traian T. Cosovei infiinteaza acum Institutul de Glasuri, un loc unde „un scriitor, un artist are dreptul de a se manifesta (contra cronometru) in fata unui public care mai are curiozitatea sau rabdarea de a asculta si de a privi in ochi un om de cultura, adica: un traficant de stupefactii!“. Dupa multe volume de poezii si doua de critica (ultimul fiind Hotel Urmuz), Traian T. Cosovei se afla in pragul debutului in proza, cu volumul Les annés folles du socialisme: „Este un risc pe care mi l-am asumat. Am colegi care au stralucit in proza si resimt complexul experientelor lor. Ion Stratan, Mircea Cartarescu au trecut proba de foc. Aceasta carte pe care am indraznit sa o semnez impreuna cu sotia mea, Stefania Cosovei, este o incercare de a recupera un trecut irecuperabil“. Un trecut in care se plaseaza Cenaclul de Luni, privit de Traian T. Cosovei drept „o oaza de speranta intr-o cenusie metafora existentiala. Credeam in versurile noastre asa cum credeam in adevarurile tot mai intunecate ale zilei de miine“.
Limbile straine si deseurile tipografice
Generatia ’80 s-a risipit?! Sint opinii critice care sustin ca aceasta miscare literara si-a indeplinit „misiunea“ istorica impunind un model cultural si asumindu-si riscul de a-l trata…
Inainte de vorbi de generatia ’80, as dori sa evoc generatia mea din Strada Snagov nr. 32, strada lipita ca si cocosatul de gard de Ambasada Statelor Unite ale Americii la Bucuresti. In gunoaiele acelei Ambasade, copil fiind, descopeream „deseuri“ tipografice: reviste, publicatii si masini americane inaccesibile.
Tot adunind noi, cartierul, maculatura yankeilor, am prins dor de limba engleza. Imi aduc aminte ca personalul Ambasadei SUA la Bucuresti mi-a ingaduit accesul la Scoala Americana… Sediu
