O data cu globalizarea, o lume antebabeliana pare ca reinvie si, intocmai precum coalescenta picaturilor animate de metal lichid din filmul Terminator II, constructia isi reface profilul. Literatura isi pierde treptat caracterul national, investiturile epopeic-identitare. Vernacularul nu mai este decit o culoare, intre altele, de care fictiunea literara se pigmenteaza in doze controlate estetic pentru a exprima un subconstient supraincarcat sau, dimpotriva, pentru a difuza un parfum evanescent. Traditiile nu se pierd, desigur, dar se combina, alter(n)indu-se intr-un joc al permutarilor surprinzatoare. Distanta pe care cititorul trebuie s-o parcurga pentru identificarea ethosului textelor de acest fel este dubla: alteritatea temporala (fiecare text are timpul sau, diferit de cel pe care-l traieste cititorul) dublata, in interior, de cea spatiala (spatii mentale, culturale, etnice, necunoscute, in care timpul se fixeaza altfel). Ceea ce are loc este metisajul cultural: cultura occidentala sufera din plin procesul de impurificare prin asimilarea unor elemente straine ei, acelea carora le lipseste in primul rind caracterul istoric, in sensul termenului german das Geschick – destin, determinare originara, inradacinare metafizica purtatoare a demnitatii culturale. Prin aceste infuzii bastarde, humusul culturii occidentale se improspateaza, pierzind ceva din sine prin imprumuturi de alteritate. Este greu de spus daca acest proces poate fi determinat in limitele unei dialectici hegeliene sau daca nu cumva, pur si simplu, „principiul unei clasificari nu poate fi niciodata postulat“ (Claude Lévy-Strauss). Cititorului i se transmite astfel mai putin o idee, un mesaj de ordin moral/ideologic/estetic, cit mai ales urme ale unei realitati subiective pe care el, prin propriile experiente, sa o poata confirma ca universal-umana.
Yasmina Reza este autoarea unei astfel de
