În spaţiile noi de comunicare, unele zone (mesajele prin poşta electronică, revistele umoristice sau colecţiile de bancuri în Internet) invită la o analiză lingvistică atentă a felului în care scrisul acceptă inovaţii de sursă orală; foarte interesante sînt, din acest punct de vedere, listele de discuţii sau paginile în care "vizitatorilor" li se cer sugestii şi comentarii. în genere, impresia dominantă pe care o creează "conversaţiile" scrise, pe teme generale, e de banalitate; multe dintre mesaje sînt inutile, repetitive, neinteresante. Ele sînt totuşi relevante din punct de vedere lingvistic, cel puţin în măsura în care atestă "în direct" limbajul tinerilor, stilul colocvial contemporan. Desigur, cei care comunică prin aceste mijloace reprezintă doar un segment relativ limitat al vorbitorilor, cu un nivel cultural destul de ridicat; unii se cunosc, mulţi nu; unii revin; comentează obiectul în sine sau mesajele anterioare. Invitaţia de a evalua fotografii (peisaje montane, în site-ul Alpinet) provoacă de pildă lungi serii de enunţuri care intră chiar în situaţii de dialog. Rezultatul aminteşte, într-o anumită măsură, de tehnica folosită de Budai-Deleanu în notele de subsol la Ţiganiada; la rîndul său, aceasta amintea de modul în care însemnările succesive de pe cărţile vechi se transformau într-un dialog dintre cititori. Noutatea tehnică nu e niciodată atît de absolută încît să nu refacă şi trasee tradiţionale.

Am urmărit cele 135 de "replici" ale comentariilor la o astfel de fotografie; conţinutul lor - expresie a admiraţiei - era în genere previzibil; tocmai actul de limbaj comun permitea totuşi o comparare a mijloacelor lingvistice. Interpretarea trebuie să ţină cont în asemenea cazuri de condiţiile speciale ale dialogului scris, de faptul că fiecare dintre participanţi poate citi replicile anterioare, se poate lăsa influenţat de ele, e tentat să le