S-a reeditat de curând prima istorie a Şcolilor Blajului. Autorul ei, Nicolae Brânzeu, absolvent el însuşi al acestor prestigioase instituţii de învăţământ, supranumite "fântânile darurilor", s-a născut în 1869 în Roşia de Secaş, din apropierea Blajului, comună din care se trage şi poetul şi folcloristul Nicolae Pauleti, din prima jumătate a veacului trecut. Ca atâţia fii de ţărani ardeleni, Nicolae Brânzeu se străduieşte din răsputeri să înveţe carte, îndurând lipsuri materiale; urmează gimnaziul şi liceul la Blaj, ocrotit de unchiul său Nicolae Ionaş, profesor de cânt la aceste şcoli, şi tot aici urmează Facultatea de Teologie Greco-Catolică. Îndrumat de profesorii săi (a avut norocul cunoaşterii în "orăşelul de şcoli" a unor celebrităţi didactice şi ştiinţifice precum Timotei Cipariu, Ion Micu-Moldovan ş.a.) urmează Facultatea de Istorie şi Latină din cadrul Universităţii bucureştene. La absolvire, un alt fost elev strălucit al Blajului, filologul Ion Bianu, pe atunci profesor la Universitatea din Bucureşti, îi recomandă să-şi ia ca teză de licenţă istoria Şcolilor Blajului. În 1897 îşi susţine această teză de licenţă care se bucură de aprecierea comisiei, dată fiind şi noutatea subiectului, recomandându-i-se aprofundarea documentării şi amplificarea unor capitole pentru a fi publicată. A fost tipărită în 1898. Autorul ei nu a mai revenit la Blaj, a făcut o carieră didactică şi politică în Argeş, fiind profesor de liceu la Piteşti, apoi, vremelnic, prefect în Argeş şi Moldova. S-a stins din viaţă în 1939.

Cartea lui N. Brânzeu este prima istorie a Şcolilor Blajului, dacă facem abstracţie de "breviarul istoric" al lui I. Antonelli apărut cu câţiva ani înainte. Blajul este considerat, încă de Odobescu, "un orăşel de şcoli" şi, fără îndoială, faima culturală a oraşului se datorează şcolilor sale. Despre aceste şcoli s-a scris o întreagă literatură, mai a