Ce m-a frapat de la bun început în escrocheria F.N.I. a fost împingerea în prim-plan a micilor păgubiţi. Ecranele televizoarelor au fost invadate de gospodine disperate, de matusalemi tari de ureche dar buni de gură, de nefericiţi care, într-un moment de proastă inspiraţie, şi-au depus avutul în această fabrică de bani. Zile şi săptămâni în şir, băbuţe cu mustăţi şi pensionari edentaţi, surprinşi la piaţă cu plase prin ochiurile cărora se prelingeau perechea de morcovi rahitici, pătlăgica puhavă şi codiţele rahitice ale pătrunjelului s-au metamorfozat în stegari impenitenţi ai justiţiei sociale. Cu alte cuvinte, a existat o stilistică dubioasă în amorsarea publică a scandalului. N-am văzut pe nici unul din miliardarii rămaşi cu buzele umflate (oare pentru că n-au existat?) şi pe nici unul dintre "inspiraţii" care şi-au retras fondurile înaintea declarării falimentului.

Nu s-a rostit absolut nici un cuvânt despre pactul dintre depunător şi F.N.I., nu s-a spus dacă participanţii la noul "Caritas" cu voie de la aceeaşi poliţie cunoşteau regulile şi riscurile la care se supuneau. Chiar aşa de prost să fie românul, încât să arunce bani pe apa Dâmboviţei, fără să-l intereseze nici cât negru sub unghie ce riscă? Aş spune mai degrabă că toată afacerea trădează modelul de operare al băieţilor din autobuze şi metrou: o tăietură scurtă cu briceagul la buzunarul celui neatent şi coborârea dezinvoltă la prima! în ce-i priveşte pe iniţiatorii Fondului, ei sunt mai inabordabili ca vedetele americane din cartierul Berverly Hills. Nimeni nu l-a văzut la chip pe Sorin Ovidiu Vântu, master-mind-ul întregii afaceri, şi nici echipa din jurul lui, cei două-trei sute de iniţiaţi despre care scrie presa că s-ar fi înfruptat hulpav din depuneri.

Tare mi-e teamă că disperaţii care pichetează acum, cu bilet circular, Parlamentul, C.E.C.-ul, Guvernul şi cine ştie ce alte ins