Scriitor de formulă experientalistă sau a autenticităţii, care cultiva jurnalul ca modalitate de expresie, M. Blecher a creat, prin cele două romane ale sale (Întîmplări în irealitatea imediată, 1936, şi Inimi cicatrizate, 1938), un univers al său, terifiant. Cum întreaga această formulă naratologică dezvăluia trăiri intime, la Blecher această trăire e înfricoşătoare prin tragedia ei insolită. Născut în 1909, după ce-şi ia bacalaureatul şi începe medicina la Paris se îmbolnăveşte de morbul lui Pott (tuberculoză osoasă), petrecîndu-şi tinereţea prin sanatorii în Elveţia (la Berck) şi alte ţări, fără a putea fi lecuit. Trăia cu tot corpul încorsetat în ghips, cu picioarele de la genunchi în jos silite de ghips să stea rigide în formă de W întors, rezimat de perini. Şi aşa, întins în corsetul său fix şi dur, trăia ziua şi noaptea, în-
tr-un pat cu rotile care îi era parcă un catafalc, mîncînd şi scriind pe o tăblie care i se instala deasupra pieptului. Dar acest chin prelungit timp de nouă ani părea a nu fi suficient. Corpul era mereu încercat de fistule purulente (unele apărînd şi sub ghips) care, pînă se spărgeau (dacă se spărgeau!), urcau chinul cu cîteva cote mai sus iar boala de stomac, frecventă, sporea drama pînă la liziera imposibilului. A început să scrie poezie, în 1934 adunînd poemele în placheta Corpul transparent. Dar voia să scrie proză. A început chiar o scriere, cînd, în primele luni ale anului 1934, norocul a făcut să-l întîlnească, la Braşov, pe Geo Bogza. S-au împrietenit pe dată şi, acolo, în oraşul de sub Tîmpa, Bogza l-a sfătuit, salvator, să elimine din proza sa patetismul şi duioşia liricoidă în favoarea expresivităţii fireşti care, atît de irigată de tragism cum era, va putea transmite o realitate (de fapt o irealitate) înfricoşătoare. Blecher a avut inteligenţa de a-i asculta lui Bogza sfatul. Şi romancierul in spe trăia la Roman (p
