Un an din viata unui om la licitatie. Toate discursurile campaniei electorale pe care le auzim in aceste zile evoca demnitate omului, dar si faptul ca, intr-o perioada sau alta a istoriei, guvernele care s-au succedat la carma tarii au transformat intr-un cosmar viata de zi cu zi a multora dintre sem...
Un an din viata unui om la licitatie
Toate discursurile campaniei electorale pe care le auzim in aceste zile evoca demnitate omului, dar si faptul ca, intr-o perioada sau alta a istoriei, guvernele care s-au succedat la carma tarii au transformat intr-un cosmar viata de zi cu zi a multora dintre semenii nostri. Si, indiferent cat de mult creditam pe unul sau pe altul dintre politicienii nostri, nu putem sa nu ne intrebam, facand un inventar fie si superficial al grozaveniilor ascunse in cutele vietii, daca pentru unii dintre noi cuvantul Om mai are vreo semnificatie. Ziarele sunt pline de atatea orori, incat nici macar nu mai tresarim cand din paginile de mica publicitate aflam ca un disperat anunta ca isi da foc sau ofera spre vanzare un rinichi. Rezervele noastre de indignare s-au consumat in fapte mai grave, in consemnarea neomeniei ridicata la nivel de sistem si de aceea ne este mai greu sa acceptam ca viata individului, atat de des evocata de sloganele electorale, este pretutindeni la fel de valoroasa.
Marcel Marian are 37 de ani, o familie de intretinut si o gramada de experienta. A lucrat la sectia mecanica a Combinatului Siderurgic din Hunedoara. Acuma combinatul este frecventat mai des de demagogii scenei politice in cautare de mase nemultumite, gata sa-si ofere voturile pe promisiuni, decat de functionari guvernamentali in cautare de solutii la saracia si falimentul perpetuu al judetului. Pe cine intereseaza in tara asta ca Marcel Marian a fost trecut pe lista de disponibilizari? Omul a acceptat resemnat napasta, imaginandu-si ca
