La noi toamna se numara grevele, banii pentru intretinere si, la fiecare patru ani, liota de candidati la presedintie, toate activitati care cer multa vreme si rabdare. De fiecare data credem ca am bagat-o pe mineca, dar de fapt o scoatem la capat. De la an la an, numaratoarea-i tot mai grea. De o alta socoteala, de cu totul alta natura, are parte francezul: aceea a cartilor. Nu stim cit de nerabdatori sint francezii de rind sa-i dea de capat, dar presa culturala din Hexagon debordeaza de titlurile aparute cu ocazia la rentrée littéraire. Pe masura ce literatura apune pe cerul variabil al cunoasterii, scriitorii prolifereaza cu disperare. Cu fiecare nume adaugat, productia lor – literatura – s’efface, comme à la limite de la mer un visage de sable, pentru a relua finalul induiosator al Cuvintelor si lucrurilor. Dar sa nu varsam impreuna cu Foucault lacrimi de crocodil, ci sa consemnam datele toamnei literare franceze.

Toamna aceasta, literatura franceza cintareste 557 de romane, fata de 331 in urma cu opt ani. Am spicuit pentru dumneavoastra principalele aparitii ale lunii septembrie: la Editura Seuil, dintre cele cincisprezece romane recent publicate, remarcam o noua aparitie a Lydiei Salvayre, a saptea, Les Belles ames. Tot aici au mai publicat Fernando Savater – Penser sa vie, Robert Muchembled – Une histoire du diable (XIIe – XXe siècles), ambii cunoscuti cititorilor romani. Editura Seuil a dat insa lovitura cu La Mémoire, l’histoire, l’oubli, ultima lucrare – de departe cea mai comentata aparitie a toamnei editoriale franceze – a lui Paul Ricœur. Editura Gallimard iese pe piata cu putine noutati notabile – printre care semnatura lui J.M.G. Le Clézio.

Nici Minuit nu rupe gura tirgului: aici a debutat in urma cu un an Laurent Mauvignier, un tinar romancier foarte talentat care acum revine cu un al doilea titlu: Apprendre à finir. La Galil