In mod normal, participarea mea, alaturi de Mariana Marin si Mircea Dinescu, la micul turneu (8-15 octombrie) de promovare a antologiei de poezie romana contemporana in traducere germana, Ich ist ein andrer ist bang (edition die horen, Bremerhaven, 2000), trebuia sa reprezinte continuarea relativ fireasca a seminarului de traduceri la care am participat anul trecut, la Künstlerhaus Edenkoben – landul Renania-Palatinat. Spun „relativ“ fireasca, deoarece cu adevarat fireasca ar fi fost aceasta continuare daca la acest tur de promovare ar fi participat toti poetii tradusi la Edenkoben si prezenti in volum, adica, pe linga cei sus-mentionati, si Simona Popescu, Petre Stoica si Sorin Ghergut.
Redusa asadar la jumatate, echipa noastra ajungea pe aeroportul din Frankfurt in 8 octombrie. Mariana Marin nu suportase deloc bine zborul, Mircea Dinescu era preocupat de treburile politice si editoriale pe care fusese nevoit sa le lase neispravite acasa, iar mie, dupa aterizare, imi tiuiau urechile indeajuns de puternic incit sa nu mai stiu precis pe ce lume ma aflu. Bucuria reintilnirii cu bunul nostru prieten Werner Söllner ne-a mai scos din necazurile noastre. Werner – cel caruia i se datoreaza includerea Romaniei in acest program de traduceri, cel care a facut selectia poetilor ce urmau sa fie invitati, autorul versiunilor germane interlineare ale textelor noastre, pe care au lucrat poetii care au tradus textele si, nu in cele din urma, parte a echipei care a dus greul organizarii intregii actiuni – avea sa ne fie ghid din prima pina in ultima clipa a vizitei noastre de lucru.
Din aeroport am trecut direct in gara (la Frankfurt exista aceasta inteligenta asociere de utilitati de transport), de unde am luat trenul spre Bonn, orasul apusei straluciri a celei de-a doua republici germane, care a palit astazi in fata gloriei celei de-a treia, cea berlineza. Dupa c
