„Suzana“ in baie
„Descifreaza cu abilitate o partitura de Mozart, recunosc cu usurinta un Cimabue sau Altdorfer, fac adevarate demonstratii spre a distinge exact un stil arhitectonic de altul, iti numesc, pe nerasuflate, pe toti ebenistii de seama ai Europei. Cind vine vorba de literatura se descurca, de asemenea, bine, dar prefera pe Balzac si Stendhal unor Proust si Joyce. Gustul lor a ramas cel putin cu un secol in urma“ – zice Mircea Horia Simionescu in Dictionarul onomastic.
Amintiti-va tema plastica a Suzanei si batrinii. Mai ales in tablourile lui Tizian, dar si Aldegrever si Guercino. Nefiresc deformati, batrinii pindesc din plin, de dupa perdea, cu priviri pregnant falice, anatomia femeii. Violul nonsexual si piricios din povestea biblica se perpetueaza de cind e lumea, de tot atitea ori de cit senectutea nu se dovedeste a fi virsta intelepciunii. Nu uitati ca asertiunea „cine nu are batrini sa isi cumpere“ e urmata logic de „si cine are sa ii vinda“. Cred ca relansarea economica a Romaniei ar fi lesne asigurata, in acest fel. A teatrului romanesc, cu certitudine.
Asocierea de mai inainte, intre Tizian si MHS, nu e doar un truc de salvare. Desigur, nu tot ce e pensionabil e renegabil, cum nu tot ce a capatat dreptul de vot e genial, reformist, european etc. Rimbaud si cresterea celui de-al treilea rind de dinti la samani sint, oricum, exceptii. Dar si, de pilda, media de virsta a directorilor teatrelor nationale romanesti, de circa 60 de ani, e o realitate. Sansa cifrei o ofera „tinarul“ Ion Holban, la cei 46 de ani ai sai. Altfel, media ar sari bine catre 65. Nici forurile ierarhice superioare nu stau mai bine, media de virsta raminind constant cea de mai sus, din director in ministru. Problema e una, numita, cum se vede, in Dictionarul onomastic: oamenii astia se descurca, dar sint cu doua-trei generatii in urma ca me
