Constantin ABALUTA
Poezia romana dupa proletcultism. Generatia anilor ’60-’70
(antologie comentata)
Editura Ex Ponto, Constanta, 2000, 2 vol., I, 552 p., II, 639 p., f.p.
Fictiune personala, crestomatie si istorie critica urmarind complicatele metamorfoze ale lirismului unor poeti extrem de diferiti, Poezia romana de dupa proletcultism propune, de fapt, o sinteza orientata in mod declarat („cu mijloace senine, nebelicoase“) impotriva „viziunilor mitologizante“ asupra unui anumit segment al poeziei generatiei ’60-’70, dar si impotriva partizanatelor inguste.
„Al doilea val“ postproletcultist a fost si primul marginalizat, inaintea „generatiei ’80“. Eclectici, avind ca unica „arma“ lirismul personal, reprezentantii sai de frunte nu s-au bucurat de privilegiile si de notorietatea poetilor din noul establishment liric, desi au fost apreciati favorabil, chiar entuziast de critica de intimpinare. Nu au avut nici solidaritatea programatica si capacitatea de organizare strategica a optzecistilor.
Generozitatea baghetei magice
„Aceasta antologie va fi asadar o culegere de texte inspirate care volens-nolens poarta dupa ele cite un nume de autor. Asa ca unui poet al carui sistem a luat-o inaintea efectivelor sale puteri lirice i se va intimpla ca in fabula cu buturuga mica.“ Se intimpla, insa, si ca poeti nesemnificativi precum Dumitran Frunza, Nicolae Neagu (mai cunoscut ca medic al Uniunii Scriitorilor), Titus Vajeu, Valeria Raicev-Voicescu sau Coman Sova sa aiba, in virtutea aceluiasi principiu de selectie, sansa de a fi prezenti in antologie. Ce-i drept, doar cu citeva poeme insotite de comentarii lucide, remarcabile prin eleganta si ironia taioasa a diagnosticului. Un exemplu: „Reusitele lui Nicolae Neagu tin deopotriva de legea numerelor mari, de hazardul obiectiv al suprarealistilor, cit si de
