Dl Haralamb Zincă este un prodigios autor de romane poliţiste. A publicat şi o carte document, incitantă, Ora H, despre actul de la 23 august 1944. Mai voia să scrie una despre asasinarea lui Iorga şi Madgearu, pentru care adunase mult material, dar tot a amînat, aproape vinovat, proiectul. În sfîrşit, relativ recent, l-a pus în operă, publicînd cartea Noiembrie însîngerat, în care analizează, pe lîngă asasinatul celor doi savanţi şi masacrul făptuit de legionari împotriva celor 64 de foşti demnitari încarceraţi în închisoarea de la Jilava. Autorul se dovedeşte bun cunoscător al chestiunii, aducînd corectări uneori esenţiale unor mai vechi puncte de vedere şi produce chiar noi documente, unele extrem de revelatoare.

De la începutul proclamării statului naţional legionar (14 septembrie 1940) lucrurile nu mergeau deloc bine între cei doi parteneri, decişi, fiecare, să-l răpună pe celălalt pentru a se înscăuna a-toate-stăpînitor. Antonescu era sprijinit de Fabricius, ambasadorul Germaniei hitleriste la Bucureşti şi, prin acesta, de chiar Führerul, pe cînd Horia Sima cu legionarii săi se sprijinea pe Neubacher, omul SS-ului, deci al lui Himmler, avînd ca funcţie oficială reprezentanţa economică. Cu timpul, dat fiind faptul că legionarii îşi creaseră o poliţie a lor, cu ajutorul căreia jefuiau şi maltratau, introduseseră haosul în viaţa publică. Antonescu era furios că i se subminează autoritatea, chemînd mereu, zadarnic, la ordine. Legionarii o tot ţineau în solemnităţi şi parastase, urmărindu-şi, pe ascuns, scopurile. Un teribil obiect de înfruntare necontenită cu Antonescu îl constituia dorinţa legionarilor de a-i pedepsi pe cei vinovaţi de ceea ce numeau anii prigoanei. Voiau pur şi simplu să-i lichideze pe acei foşti demnitari vinovaţi de uciderea legionarilor în perioada regimului carlist. Antonescu cerea arestarea lor, anchetarea şi condamnarea potrivit