"- Năgasena, care este specificul înţelegerii?

- Adaptarea.

- Dă-mi un exemplu.

- Aşa după cum un dulgher ajustează o bucată de lemn pentru a intra în scobitura făcută în alta, tot aşa înţelegerea are drept însuşire adaptarea". (Din Întrebările Regelui Milinda).

Regizorul Alexandru Dabija ne propune să ne gîndim, indiferent ce vîrstă avem, ce înseamnă înţelegerea, adaptarea, ne propune să descoperim mecanismul după care funcţionează un cuplu în mod fundamental şi felul în care poţi privi lumea nefiind captivul agitaţiei ei, ci locuitorul unei ferme singuratice, nonşalanţa cu care accepţi la un moment dat că viitorul nu mai există sau că este asamblat din imaginile trecutului. Este a doua oară cînd regizorul se opreşte le piesa Fraţii a irlandezului Sebastian Barry (titlul original Boss Grady's Boys, scrisă în 1988). Prima oară a făcut-o acum cinci ani, la teatrul "Sică Alexandrescu" din Braşov. Am văzut atunci poate unul dintre cele mai frumoase şi mai speciale spectacole în care performanţa actoricească a lui Costache Babii şi Mircea Andreescu, cei doi protagonişti, atingea cote înalte. Emoţia, rigoarea şi rafinamentul interpretării lor rămîn în memoria mea afectivă. Performanţa lor, deşi remarcată de toată lumea şi adesea invocată în tot felul de discuţii, n-a căpătat şi concreteţea vreunui premiu sau măcar aceea a unei nominalizări la vreun premiu. Mulţi îi uitaseră pe cei doi actori braşoveni. După Fraţii, au reintrat în vizorul regizorilor care poposesc la Braşov precum şi acela al criticilor. Nu ştiu dacă sînt multe montările în care numele lor să nu figureze în distribuţie. Fraţii rămîne însă un moment cu o încărcătură extraordinară atît pentru cei care au lucrat spectacolul, cît şi pentru cei care au avut privilegiul de a-l vedea. De aceea, mi-a venit greu să privesc recenta premieră de la Teatrul Odeon f