O explicatie pentru anemia campaniei electorale este absenta nationalismului din dezbaterile publice O campanie electorala este interesanta nu numai prin temele pe care le abordeaza, ci si prin cele pe care le evita. Marele absent din campania ce tocmai a inceput este nationalismul. Cel putin deocamdata. Aceasta este mare diferenta fata de confruntarile electorale precedente. Discursul nationalist a fost o dominanta a campaniilor din 1990, 1992 si 1996, fiind aruncat pe piata de catre PDSR ca metoda de diversiune pentru a distrage atentia de la slabele performante ale guvernarii sau de catre PRM si PUNR pentru a capitaliza simpatie in lipsa unei alte oferte politice. Pe linga populism, nationalismul a fost factorul care a otravit in cea mai mare masura atmosfera dezbaterilor electorale de pina acum. In campania din acest an a reaparut populismul, dar nationalismul se lasa asteptat. Sa fie observatia aceasta un motiv de optimism? Probabil ca nu. Lipsa nationalismului din dezbaterea publica nu este efectul lipsei de vocatie a partidelor in materie de demagogie patriotarda, ci urmarea unor calcule strategice. PDSR, principalul beneficiar al discursului nationalist, are, de data aceasta, motive intemeiate sa se abtina de la declaratii riscante. Primul dintre ele trimite la precaritatea imaginii externe a PDSR si a liderului sau, Ion Iliescu. Intre primele trei lucruri care ii sint reprosate in Occident fostului presedinte al Romaniei se afla nationalismul. Nimeni nu poate uita ca regimul Iliescu a cultivat suspiciunea fata de maghiari si a favorizat aparitia conflictelor interetnice. Un al doilea motiv pentru care PDSR nu pluseaza pe componenta nationalista este calculul privind viitoarea coalitie de guvernare. Liderii PDSR nu mai fac un secret din disponibilitatea de a-si asocia UDMR la guvernare. Aceasta mutare ar rezolva o mare parte din problema deficitului de imagin