Din secretele arhivelor

În ADEVĂRUL LITERAR ŞI ARTISTIC nr. 539, Gh. Buzatu şi Cezar Mâţă, care au avut acces la un fond special al arhivei fostului CC al PCR, dau publicităţii o primă serie din foarte interesantele documente găsite acolo, printre scrisorile adresate de personalităţi culturale lui Dej şi Ceauşescu. Aflăm astfel, printre altele, că Fany Rebreanu apela în februarie 1962 la preşedintele Consiliului de Stat al RPR, într-un moment dramatic, cînd ginerele ei, Radu Vasilescu, fusese arestat "întrucît s-ar fi exprimat calomnios cu ocazia unor discuţii sporadice, purtate cu unii dintre tovarăşii lui de muncă." Disperată, soacra invocă faptul că arestatul nevinovat face parte din "familia aceluia care a dăruit ţării între altele pe: Ion, Răscoala, Pădurea spânzuraţilor etc., unele din cele mai de seamă lucrări literare nu numai ale noastre, ci universale, traduse prin grija Partidului în aproape toate limbile pământului, şi noi am fost sufletele cele mai apropiate ale scriitorului, care şi-a închinat opera celor mulţi, umili şi exploataţi. Faţă de aprecierea dată de Partid operei lui Liviu Rebreanu, socotesc că nu este de conceput ca un membru al unicei mele familii să comită vreun act de ingratitudine împotriva regimului, aşa cum, de altfel, ginerele meu a şi afirmat cu tărie de la prima lui declaraţie şi pînă la sfîrşitul dezbaterilor din faţa Tribunalului, situaţie confirmată şi de martori." Că scrisoarea a fost luată în consideraţie, se vede şi din documentele pe care cercetătorii i le-au alăturat. Cum, mai mult ca sigur, Dej nu ştia nimic despre Rebreanu, a cerut să i se dea o notă informativă. Anonimul informator e probabil un literat care îl admiră pe autorul lui Ion, îl consideră "cel mai reprezentativ scriitor român, neegalat de nimeni încă în ceea ce priveşte proza epică", dar viaţa lui Liviu Rebreanu, simpatic în relaţiile sale umane, es