"Nu ştiu prea multe despre cinematografia lor", am mărturisit atunci cînd mi s-a propus să scriu un articol despre Zilele Filmului Elveţian (12-15 octombrie la Cinema Europa). "Cu atît mai bine - vei avea nişte surprize." Pentru spectatorii bucureşteni care au răspuns invitaţiei lansate de Fundaţia elveţiană pentru cultură Pro Helvetia şi de Româniafilm surprizele plăcute s-au ţinut lanţ, începînd cu primul lungmetraj prezentat în program, Beresina sau Ultimele zile ale Elveţiei, care a captivat şi a amuzat publicul numeros şi majoritar tînăr - aflat deci la prima întîlnire cu cinematografia elveţiană (acesta este primul program de filme elveţiene în România, din 1980). Beresina (pe care nişte prieteni de-ai mei s-au dus să-l revadă la a doua proiecţie) este o farsă exuberantă care exploatează satiric şi în final explodează imaginea tradiţională a Elveţiei - paşnică, prosperă, placidă. Scenaristul Martin Suter şi regizorul Daniel Schmid aruncă un personaj outsider - o imigrantă rusoaică, inocentă incurabilă, care în speranţa de a obţine cetăţenia lucrează cu mult zel ca prostituată de lux - într-un hăţiş de afaceri necurate (spălare de bani, corupţie, intrigă, şantaj) şi ne arată cum implicarea ei inconştientă dă peste cap interesele tuturor şi cutremură ţara. De la poantele legate de gusturile şi fanteziile clientelei VIP a eroinei pînă la discursul în care un personaj demonstrează că nu există "un ban cinstit" (toţi banii aflaţi în circulaţie se pătează pe undeva pe traseu), filmul este năstruşnic şi incisiv. Iar finalul delirant în care un comando de pensionari dă o lovitură de stat e demn de viziunea satirică a unui Evelyn Waugh. Cînd un program se deschide cu un astfel de film nu te mai poţi aştepta decît la neaşteptat - chiar în zona documentarului, unde filmul Pas peste graniţă (co-realizatori Nicholas Humbert şi Werner Penzel) a oferit o experienţă ext