interviu cu regizorul elveţian Marcel GISLER Marcel Gisler este unul dintre cei mai cunoscuţi regizori elveţieni; a primit Leopardul de argint la Festivalul de film de la Locarno în 1985 pentru filmul Voleurs de jours, Leopardul de bronz la acelaşi festival în 1988 pentru Nuits Blanches şi premiul pentru cel mai bun film elveţian (1999) pentru F. est un salaud (F. este un nemernic). Proiecţia acestui din urmă film a avut loc pe 13 octombrie la Clubul Green Hours 22 - în faţa unui public format din profesionişti, critici de film, studenţi la cinematografie. Am încercat să aflu de ce filmul (o poveste de dragoste între doi bărbaţi) nu a intrat în selecţia oficială, prezentată la Cinema Europa cu ocazia Zilelor Filmului Elveţian, alături de Julien Sulser, Andrea Staka, Alain Tanner. "A fost o măsură de precauţie date fiind legislaţia actuală şi posibila concentrare a presei doar pe acest film cu subiect gay" - mi-a răspuns doamna Gabriela Tudor, directoarea Antenei Pro Helvetia. De aceea în discuţia pe care a avut-o cu Marcel Gisler a doua zi după proiecţie am vorbit mai mult despre subiectul filmului şi receptarea acestui film de artă.

Cum a primit publicul românesc filmul dumneavoastră? A fost greu să-mi dau seama care ar fi fost reacţia unui public larg, pentru că proiecţia a fost prezentată unui public de critici de film şi studenţi la cinematografie. Ei au primit foarte bine filmul, au înţeles cu adevărat despre ce era vorba. Aţi ales perioada '70 doar pentru a depăşi problematica legată de SIDA, cum spuneaţi la masa rotundă de ieri sau pentru a trata altfel chestiunea gay? Subiectul este al cărţii lui Martin Frank, care se desfăşoară în perioada '68; am fost întrebat de ce nu am făcut o reactualizare a subiectului, o transformare a poveştii. N-am vrut să fac un film care să ridice în primul rînd probleme morale; cine îşi asumă responsabilitatea în ace