O femeie din aristocraţie, nevastă de demnitar şi mama unui băieţel, se îndrăgosteşte de un ofiţer. Urmează nenumărate episoade în care iubirea celor doi înfruntă curajos normele severe ale unei societăţi conservatoare. Dar dragostea ofiţerului pentru soţia înaltului funcţionar pierde din intensitate, pînă cînd se stinge cu totul. Femeia nu rezistă pierderii marii sale iubiri şi blamului public şi se sinucide. La un bal, doi tineri se văd pentru prima oară şi se îndrăgostesc. Familiile lor sînt, însă, într-o veche duşmănie, iar dragostea lor înflăcărată nu se poate manifesta decît pe ascuns. Se succed diferite episoade de dragoste, dar şi de lupte pe viaţă şi pe moarte între membrii celor două nobile familii, în care este implicat şi tînărul îndrăgostit. Acesta, în urma uciderii în duel a unui membru al familiei adverse, este silit să ia drumul exilului, după ce s-a căsătorit în taină cu iubita sa. Tot felul de întîmplări grave şi coincidenţe triste duc, în cele din urmă, la sinuciderea celor doi nefericiţi miri. Un tînăr din lumea bună se îndrăgosteşte de o curtezană. Episoade de amor dezlănţuit. Tatăl tînărului, care nu vede cu ochi buni această legătură, o vizitează pe femeie şi îi cere cu tărie acesteia să se despartă de fiul său. Ea se angajează să renunţe la dragostea ei, ceea ce şi face. În cele din urmă, moare de o boală necruţătoare, deplînsă de iubit şi de prieteni. Cer iertare cititorului pentru modul simplist, vulgar şi telenovelistic în care

am rezumat Anna Karenina de Tolstoi, Romeo şi Julieta de Shakespeare şi Traviata de Verdi după Alexandre Dumas-fiul, dar am încercat să demonstrez (fără să conving, sper!) că şi telenovelele - pe care spectatorii noştri le văd pe aproape toate posturile de televiziune şi, din cînd în cînd, le citesc în cîte un ziar, unde naivul reporter relatează, din exces de zel, chiar şi ce a fost în gîndul, nemărturi