Blocul în care locuieşte bunica mea este un bloc de pensionari. Atunci cînd intri, cînd îi urci scările şi cînd păşeşti pe holuri, inspirînd aerul stătut ai senzaţia că ai pătruns într-o altă lume unde timpul s-a oprit pe loc şi totul se mişcă în ralanti. Nea Fane de la trei, un bătrînel agitat în permanenţă, se plictiseşte. Regretă "vremurile lu' împuşcatu' "dintr-un singur punct de vedere: "...pe atunci mai era cîte o coadă, mai aveam pe unde să-mi pierd timpul, se mai vedea om cu om..." A jucat fotbal la viaţa lui, a fost ani de zile pronosportist, iar acum e microbist înfocat, însă păcat că nu prinde decît trei posturi la televizor şi meciurile sînt cam rare. Mai de mult, îşi găsise o ocupaţie: juca zilnic table cu vecinul de la patru, Dorel. Jucau cînd în părculeţ, cînd în faţa scării şi, ca să existe şi o miză, o partidă era 500 de lei. Nea Fane pierdea sistematic, pînă într-o zi cînd a descoperit că Dorel era hoţ. "Mă ciolea, pe cuvîntul meu că mă ciolea. M-am uitat mai atent şi am văzut cu ochii mei cum mişcă zarul, cum mută mai multe piese. Cînd i-am zis, a început să ţipe că el e cu cinci ani mai bătrîn decît mine şi că ce fac io e lipsă de respect." Aşa că, nea Fane a refuzat să mai joace. Dorel care devenise dependent se ţinea după nea Fane şi-l implora să mai facă măcar o partidă. Refuzat fiind, a trecut la represalii. A început să scuture nişte pleduri vechi, pline de praf pe balcon şi toată mizeria cădea pe balconul lui nea Fane. Acesta, ca replică, asculta la miezul nopţii radioul la maxim. Apoi, într-o şedinţă de comitet, Dorel l-a acuzat pe nea Fane că el ar înfunda cu premeditare toboganul de la ghenă. În scandal, s-a implicat tot blocul, au încercat fără succes să-i împace. Dorel spune că are un nepot avocat şi că "va apela la spijinul justiţiei", iar nea Fane se gîndeşte serios să-şi ia catrafusele şi să se mute la băiatul său. "Viaţa e o