•Hraniti doar cu porumb •Din cei 16 copii, nici unul nu stie sa scrie si sa citeasca •Medicul nu a intrat niciodata in aceasta casa •De curand, au scapat de paduchi, dar au ramas cu puricii
In apropierea Iasului, in comuna Tomesti, intr-un cartier cu vile, una mai pompoasa ca cealalta, se iveste o casuta ce stirbeste din frumusetea imprejurimilor. Aici locuieste familia Cretu, intr-o casa compusa din doua camere si un hol. Casa, daca se poate numi asa, nu are usi, geamuri, prin acoperis ploua. In loc de sticla, geamurile sunt acoperite cu celofan. Locuinta este lasata mostenire de la tatal lui Gheorghe Cretu. Timp de 50 de ani, nimeni nu a mai pus macar o scandura la casa. Totul a fost lasat de izbeliste. Desi in gradina au ceva teren, acesta este lasat in paragina. Pentru a patrunde in casa trebuie sa ai mult curaj. Doua camere cu peretii innegriti de la soba improvizata care scoate fum, patru paturi din lemn si un miros care te indeamna sa parasesti imediat incaperea. In schimb, in jurul casei misuna vreo cinci caini rapciugosi. "Suntem necajiti, doamna. Nu avem serviciu, nu avem bani. Nu avem ce manca. Cu ce sa imi repar casa? Daca va fi o iarna grea, s-ar putea sa se darame. Nu ne ajuta nimeni. Pe timpul lui Ceausescu era mai bine. Primeam si noi niste bani de la stat. De ce nu ne da si noua Primaria ajutor social? Avem casa grea", ne-a declarat capul familiei. Cei 18 membri ai familiei traiesc din mila oamenilor. Atat capul familiei, Gheorghe Cretu, cat si sotia, Maria, nu au avut niciodata un loc de munca. Ei isi castiga existenta lucrand cu ziua pe la diferiti oameni din sat. Cel mai mare copil, Valentin, are 21 de ani, dar nu a incercat niciodata sa-si gaseasca un loc de munca. "Un an am fost cioban la o stana. Nu am carte si nu m-a primit nimeni ca sa lucrez. Merg cu mama si tata cu ziua. De imbracat avem de la oameni", a spus Valentin. Di
