Raman case pustiite si coasele ruginite. Peste satul meu din Muntii Apuseni cad frunze ruginii de toamna. Cate un vant rece le aduce de la padure, risipindu-le peste tot. Sunt case, curti, unde frunzele se aseaza in voie si raman acolo nemiscate, pentru ca nu mai are cine le matura. Multe gospodarii...
Raman case pustiite si coasele ruginite
Peste satul meu din Muntii Apuseni cad frunze ruginii de toamna. Cate un vant rece le aduce de la padure, risipindu-le peste tot. Sunt case, curti, unde frunzele se aseaza in voie si raman acolo nemiscate, pentru ca nu mai are cine le matura. Multe gospodarii sunt pustii, deoarece batranii au plecat pe un drum fara intoarcere, iar tinerii au luat drumul pribegiei spre alte locuri mai darnice.
Asa au fost si vecinii mei, oameni gospodari, cu mare dragoste de pamant, de animale. De-a lungul anilor, i-am vazut muncind din greu, pentru a-si creste fetele, a le da la scoli, pana au ajuns sa-si gaseasca locuri de munca la oras. Dar timpul a trecut, vecinii mei purtau tot mai greu urma timpului trecut: puterile erau mai slabe, iar tamplele mai ninse.
Dar, Doamne, ce mult munceau! Toate animalele din batatura lor erau mangaiate, alintate: vacile,gainile, cainele si pisica.
Dar au venit zile grele pentru vecinii mei: s-au imbolnavit. Prin luna aprilie, a plecat pe drumul fara intoarcere vecina, iar in urma ei s-a asezat peste batatura o jale grea. Au plecat din batatura vacile, gainile. Vecinul nostru a ramas singur. Ce lacrimi grele am vazut in ochii lui, cand m-a chemat sa-mi arate grajdul gol, in care mai pastrase doar clopotele vitelor. Ele nu aveau insa sa mai sune vreodata. Spunea ca vai de casa unde nu se aude cocos cantand si caine latrand.
Din cand in cand, vecinul era dus la spital de fetele lui, iar cainele a fost dat unui om de la marginea satului. Intr-o seara de vineri, vecinul s-a-
